Digerare…

Okay… so, n-am mai scris de… hm.. marti.

Funny…

*nu stiu de ce m-am oprit, oricum nu pentru ca nu as avea despre ce sa scriu… poate ca am doar o retinere in a scrie… daca va gasi vreodata blogul asta si va citi tot ce-am scris… nu cred ca ar reactiona ciudat sau ceva; doar ca va stii(acum, mult mai sigur ca inainte) eu inca ma gandesc la el si va stii absolut tot ceea ce nu am indraznit si nu voi indrazni sa ii spun vreodata faca-n fata. Banuiesc ca i-ar da -cred- second thoughts… ca el a trecut atat de repede si de firesc peste t o t iar eu… eu sunt, poate, mai prinsa ca la inceput… Mi-e frica ca se va inderpata de mine. Singura chestie care ma tine cat de cat pe picoare este prietenia lui… ne leaga o prietenie perversa, Oricum, nu imi pasa… Si chiar daca ar afla, ce?!*

S-au intamplat destul de multe ciudatatenii in astea 48 de ore. Ma mir cat de multe combinatii de sentimente si macinari si aprehensiuni si trairi interioare si inchipuiri imobilizate in ireal  si fantezii fara credibilitate si vise si rasete si ganduri fara fir s-au putut regasi imbarligate in constiinta, in cugetul si in sufletul meu in atat de putin timp…

Ieri m-am dus la el. Nu era pentru prima oara dar inca imi tremura carnea pe mine si imi simteam bataile inimii in fiecare oscior; monstrul sinistru din stomacul meu se trezise si mi se raspandea si ma consuma iarasi, mult mai intens si mai chinuitor ca data trecuta. Tot drumul fu asa dar parca, undeva pe langa catedrala, se dezlantui si o durere mistuitoare imi sfarteca fiecare bucatica din stomac. Mi-am pus mana pe el si mi-am varat unghiile in stomac si asta paru ca-l linistise… un pic.

M-am intalnit cu el pe drum. Sarpele se trezi iar. Am repetat miscarea inca de vreo doua-trei ori, sparand sa nu fi observat; n-a bagat de seama. Cand am ajuns m-a luat in brate; mi-am incolacit mainile in jurul gatului lui in timp ce bratele lui imi striveau pieptul si abdomenul meu de al lui. Creatura batea literalmente in stomacul meu acum; i-am dat repede drumul ca sa nu sesizeze si am inceput sa mergem.

Desi, probabil, ca monstruletul si-a continuat jocul, n-am mai perceput nimic. Vorbeam, radeam, ne ciodaneam, ne ironizam si iar radeam…  Vantul caldut de vara imi tot batea in fata, facand ca suvitele mele sa se tot innoade… El isi trecu atat de firesc mana prin parul meu iar el, ca hipnotizat, se aseza normal si se potoli; mi-a fost destul de greu sa-mi opresc un tremurat ce ma cuprinse cand mana lui ma dezmierda usor. M-am uitat in ochii lui atunci. Big mistake. Puteam sa simt cum privirea lui imi cerceta fiecare parte din trupul meu alintat de vantul, care incetini si se transforma in martorul nostru. Ochii lui cercetatori se oprira apoi in ochii mei. Daca nu ar fi fost atat de multa lume in jur, mai mult ca sigur ca am fi sarit unul pe altul, lasandu-ne prada unui sentiment de deliciu agonic.

Auzeam foarte indepartat o melodie ce-mi parea cunoscuta. Nu m-am chinuit prea mult sa-mi dau seama ce era cu ea. Mi-am mutat privirea inspre cerul ce capata usor, usor o tenta de magenta. Apoi l-am auzit zicand:
-N-ai de gand sa raspunzi?
Mi-am dat seama ca acea melodie era sunetul meu de apel.

-Ba da, normal,i-am raspuns ca si cum as fi stiut ca era sunetul meu de apel dar vroisem sa-l las sa sune un pic mai mult; el rase usor. Alo?! Da, tata… Nu, ma plimbam… cu Stefana – m-am uitat la el zambind in timp ce el isi stapani un hohot de ras-… nu stiu exact, ma duc la ea sa vedem un film. Am mancat, nu-ti fa griji. Pai, mai pe seara. -imi dadeam deja ochii peste cap de cat de seci devenisera conversatiile mele cu tata… mda, probabil in jur de 8.jumate-9 sau 9.jumate.Da’, da’…… Da, bine… Am grija. Da, bine. Bine. Pa. Okay. Pa!

Cu cat de multa usurinta si naturalete puteam sa-i mint pe ai mei, pe langa el; nu aveam nici macar o secunda de remuscari dupa ce inchideam. Nu le zic cand ies cu el doar pentru ca nu am chef de intrebari enervante sau de dat explicatii sau de stat de la palavre cu maica-mea de fiecare data cand ma intorc acasa dupa ce-am iesit cu el.

Butonam morocanoasa telefonul ca iar trebuia sa vin la 9 acasa; ii scriam Stefanei ca daca suna ai mei sa zica ca-s la ea sau nu le raspunda. Ma prinse de incheietura si ma trase spre el; m-am impiedicat si am ajuns cu capul pe pietul lui. Rase. Ma bosumflasem.

-Ai si uitat? zise el printre chicoteli. La stanga.
-Da, bine.
-’ai, ma,  si dupa asta isi baga mana usor in parul meu, jucandu-se incet in el, masadu-mi usor scalpul.

Mi-am inchis ochii, in timp ce el isi continua miscarile.

La el a fost super. Luasem un pachet de Marlboro, o sticla de Cola si una de bere. Am fumat impreuna pe balcon si in bucatarie, langa hota. Sunt sigura ca a fost doar imaginatia mea dar a fost atat de psihedelic sa vad cum fumurile din tigarile noastre se rasuceau ca un surub, unul pe langa altul, contopindu-se apoi intr-un nor perfect de fum, care va fi fost inspirat apoi de hota sau va disparea in vantul de afara. Mi-am imaginat scena din Fight Club cand Tyler si Marla fac sex, inconjurati de fum. I-am zis si lui asta si am ras amandoi pe  tema asta, batand niste apropouri faine dupa.

Am facut cartofi prajiti in timp ce ne uitam la Chowder. L-am zgariat de vreo doua ori cu cutitul in timp ce curatam cartofii si cu cat eram eu mai panicata, cu atat radea el mai mult. Pana la urma, am facut si cartofii si ne-am uitat la Eurotrip, din nou. Am ras atat de mult ca la un moment dat imi iesise ketchup-ul pe nas. Niciodata n-o sa incetez sa ma minunez cat de mult pot sa rad cu omul asta. Ne-am alergat pana la bucarie; trisam amandoi: ori ma prindea el si ma tragea inapoi, ori ma puneam eu in calea lui, ori ma punea el pe perete, ori il trageam eu de tricou; am castigat amandoi normal(desi eu tot cred ca am intrat prima in bucatarie iar el crede contrariul). La el in camera ne-am uitat la cel mai amuzant si cel mai ciudat film ever. Dar nu de film povestesc.

Avea tentinda sa isi lase capul pe umarul meu sau pe genunchiul meu sau radeam amandoi unul pe altul; cand a oprit filmul, mi-a luat piciorul stang si mi l-a prins intre picioarele lui si batea ritmul melodiilor usor pe genuchiul meu sau ma gadila prin gaura din blug… he was not only tickleing me but, also, giving me the shivers… if you get my point. He was fucking with my subconscious and he fucking knew it… and still, he did not stop.

Stiu ca ma agat, ca un nebun de ultimul dram de ratiune ce i-a ramas, de aceste chestii puerile si insignificate si fara niciun inteles dar parca… nu stiu… parca ma instiga… parca ma provoaca… si sunt sigura ca intr-o zi nu voi mai rezista si ma voi lasa prada sentimetelor… desi, s-ar putea sa regret amarnic dupa……Imi vine in cap pasajul din Frederic Beigbeder- “Iarta-ma!… ajuta-ma!…” : ”mai bine sa nu facem dragoste, fiindca, tinand cont de sexualitatea ta navalnica, simt ca ar fi extrem de placut, drept pentru care am adora sa ne futem, am face-o tot timpul, urland, si am avea intr-atata placere incat am risca sa fim fericiti, si atunci chiar ca am fi in cacat.”

Au fost multe situatii in care buzele noastre aproape ca urlau unele dupa altele, dar pe amandoi de tragea ceva inapoi…. o ezitare, o fluctuatie, o sovaiala irationala… oscilam amandoi intre a ne darui  si “consecintele” ce vor veni dupa…

Acum…. stau… si diger…. gandesc…. si re-gandesc….. si intorc pe toate partile tot ce s-a petrecut. Nu numai ieri, ci si alaltaieri… and the day before yesterday….

Imi cade destul de greu sa inghit toate astea momentan; capul meu e praf; e varza…iar monstrul din stomacul meu isn’t really helping much either…