- Calmeaza-te, e bine!!! E bine!!! O sa-si revina!
- Ba, s-a lovit la cap! Ii curge sange! Poate face dracu si o hemoragie interna! Sun la salvare!
- Stai! Uite, deschide ochii! Marlei!! Marlei!! …
- Esti bine?! Sunt eu, Lux! Ma stii, nu?! Ai hemoragie interna?! N-ai, nu?! Esti bine, nu?!
Raphael o prinse de brate, o ridica repede si o scutura cu brutalitate.
- S-a lovit la cap! Da-o-n cacat, las-o mai moale! Daca ii tipi in urechi daca are sau nu hemoragie nu cred ca o ajuti! Taci din gura si vedem daca mergem la spital sau e doar o rana superficiala!
- Mhh… mmLux?… Raph?
- Sunt aici! zise Raphael, dadu-i drumul, eliberand-o din stransoare privirii lui.
Lux, inlemnita, ramase cu gura deschisa. Era sigura ca maine avea sa aiba niste vanatai urate acolo unde o stranse Raphael, dar zise nimic. Simti nevoie sa-si aranjeze parul, isi scutura tricoul si se uita o clipa in gol. Isi reveni si se duse langa Marlei. Se uita la Raphael dar el parca uita ca era si ea acolo. Ii puse o mana dupa gatul lui si o lua in brate.Se intoarse spre ea.
- Mergem la mine. Vii?
- Nu… As vrea, dar… sunt cu sora-mea acasa si a zis ca daca intarzii mult o suna pe mama si mi-e sa nu ma trezesc in toiul noptii cu ea pe cap. Te rog eu mult sa ai grija de ea.
- Nu se pune problema de asta. Tu cum ajungi acasa?
- Aaa! Mai am niste bani. Chem doua taxiuri sa ne duca acasa.
* * *
- Merci inca o data! Ai grija!
- Si t..voi! Noapte buna!
- Buna seara! Pe Artarului, 27, va rog!
- Imediat, pustiu!
Ia-ta-l, inca o data, pe bancheta din spate a unui taxi, impreuna cu Ea. O Ea semi-constienta, dar totusi cu Ea. Ii intinse cumva picioarele pe bancheta in asa fel incat spatele ei era sprijinit de cutia lui toracica iar capul ei era pe umarul lui; degetele lui desenau cercuri pe abdomenul ei. Isi aminti de prima data cand fuse cu Ea intr-un taxi. Era beata si adormise pe el. Era aproape la fel ca atunci, exceptand desigur faptul ca atunci Marlei era doar beata, ca ploua afara si ca soferul era prea ocupat sa-si plescaie guma si sa dea din cap pe Back Street Boys; acum Ea era semi-constienta, afara era o caldura carnara iar El era oarecum stingherit de privirile curioase si dese ale taximetristului.
- Auzi, pustiu! E … bine prietena ta?
- Poftim? A, da! Sanatoasa tun! E doar putin obosita! Taximetristul ridica o spranceana. Am fost la ai mei acasa! Mama mea poate fi foarte obositoare cateodata!
- Gata, nici nu tre’ sa mai continui! Cunosc prea bine povestea! Bietul sufletel!
Raphael rasufla usurat; se uita la Marlei si ii dadu la o parte o suvita de par ce-i ajunse pe fata un pic palida.
- Am ajuns! Artarului, 27!
- Multumesc! Aveti aici banii!
- Nu, nu! Te rog, n-as putea! Stiu din experienta, din pacate, cum e cu soacrele. Te rog, ai grija de fata. O sa ii trebuiasca cateva zile sa-si revina!
Raphael ramase o vreme cu gura larg deschisa si cu mana intinsa dar isi reveni cat de cat si ii multumi soferului; o lua pe Marlei in brate si se duse spre scara.
Ajuns sus, o puse usor pe pat apoi incepu sa forfoteasca prin casa dupa ceva sa ii dezinfecteze rana si alte chestii. Puse langa ea o pungulita cu medicamente, niste spirt medinicinal si niste propolis, bandaje si un foarfec. Se duse si ii scoase shoes’ii din picioare. O ridica oarecum ca sa ii scoata hanoracul. Apoi isi lipi mana de fruntea ei cateva clipe, dar nu fu sigur. O puse si pe obraji, nesiguranta nu disparu; isi desprinse mana si isi apasa un deget pe buzele ei. Avea cu siguranta febra. Ca si cum ceva ardea mocnit inauntrul ei. Caldura ce ii emana din buze se juca cu mintea lui Raphael. Parca pusese mana pe-un fier incins iar pielea degetului lui se lipise de buzele inflacarate ale lui Marlei. Pana si in starea in care era, era in stare sa-si mentina voluptatea buzelor… era ca si cum tacerea ce se asternuse pe ele, ii gadila fin auzul, atragandu-l pe el pe taramurile voluptoase ale gurii ei.
Isi reveni brusc cand ii sari in ochi sangele uscat din partea stanga a fruntii ei. Se duse la baie, se spala pe maini si pe fata. Se uita in oglinda dar pleca alarmat deoarece nu putu recunoaste personajul din ea. Isi dadu jos tricoul si se sui in pat, in partea stanga a ei. Luo niste de fasii albe, proaspat taiate dintr-un tricou de-a lui, luat de la uscat; le imbiba in spirt si incepu foarte incet sa-i curete rana. Sangele ii pulsa cu putere in fiecare vena… mana incepu sa ii tremure.
” – Pentru numele lui Dumezeu, omule! Revino-ti! N-o ajuti catusi de putin daca-ti tremura chilotii pe tine! “
Dupa un timp, mirosul pregnant al spirtului o trezi, oarecum.
- Mmmmmm…
- Nu misca! N-am terminat! Stai acolo cumintica!
- Ce s-…
- Te-ai lovit! Calm, e doar o rana superficiala dar ar trebui sa mergem la spital sa vedem daca nu ai vreun cheag de sange sau ceva!
- Nu, nu, nu! Nu mergem la spital! Te rog, te implor, nu mergem la spital!
- Gata, chill! Calmeaza-te, nu mergem nicaieri!
- Promite-mi! Promite-mi!
- Promit! Hai, stai inapoi!
- Bine… Multumesc!
- Da’… de ce nu vrei sa mergem la spital?
Marlei isi fixa privirea pe un punct de pe tavan. Tacu.
- Ei?!
- D’aia, ca sa intrebe prostii!
- Ma rog… Poti sa te ridici un pic in fund? Hai, te-ajut eu! Asa, acum sprijina-te de perete. Raphael ii desprinse picioarele si se propti intre el, cu o bucata foarte, foarte lunga de bandaj in mana, apropindu-se fata ei.
- Uhm… Imi … Imi invadezi spatiul personal!
- Taci doua minute! Tine asta un pic, zise dandu-si bucata de bandaj. Lua un betisor de urechi, il imbiba intr-o sticluta cu propolis si incepu sa-i unga rana.
Marlei se uita in jos, jucandu-se cu unghiile si muscandu-si buza de jos.
- Ustura? Te doare?
- Nu, ii raspunse cu ochii inlacrimati.
- Cum spui tu, chicoti Rapahel.
- Auuu!! Ai facut-o intentionat!
- Ba nu! Hai, da-mi ala!
* * *
In linistea surda a camerei, bataile puternice ale inimii ei, ii vibrau prin tot corpul. In camera parintilor lui, in toiul noptii, Raphael incearca sa nu se gandeasca la fiinta ce dormea cu capul pe burta lui. Isi aprinde o tigara si toata incaperea se ineca in fum.
O mie de ganduri alergau prin mintea lui alterata. Mii se momente se contopeau, unele intr-altele; imagini care mai de care mai ciudate,vorbe, ganduri pacatoase ce-i miatuiau pe sub piele carnea. Doar uitandu-se la ea, il apucau furnicaturi peste tot.
La un moment dat, Marlei incepu sa se agite iar el ii puse mana pe spate ca sa o linisteasca. Ea se trezi brusc, cu fruntea uda si buzele tremurande. Ii cuprinse fata in maini si ii zise:
- Shh… a fost doar un vis urat! Gata, gata! si ii o saruta lung pe frunte.
Marlei il impinse inapoi in pat; Raphael ateriza pe coate, uimit. Marlei isi scoase tricoul, ramanand intr-un sutien verde, cu lamai desenate pe cupe, preferatul ei. Desigur, Raphael nu putea sa vada asta. O vedea doar pe ea, flamada dupa trupul lui, cuprins de o pasiune animalica. Vedea cum lumina de afara ii contura minutios corpul…
O vedea alb-negru… cum se sui deasupra lui, cum isi infinse unghiile in maieul lui si se lipi de el, undeva in jurul buricul. Mainile ei scapau repede de maieu… in timp ce ea il saruta usor in jurul buricul… urcand mai sus, preligandu-si buzele pe pielea lui, simtand viata pulsandu-i zburdalnic prin fiecare celula.
Ajunse la clavicula si isi tranti corpul peste corpul lui; incepu sa respire puternic si sacadat pe ea… Se uita o clipa in ochii lui, apoi incepu sa-l muste provocator de gat. Se apleca inspre el, lipindu-se de pieptul lui, devorandu-i buzele vibrande. Raphael se lasa in voia instictului.
Ii cuprinse talia si o puse pe ea in pat.