Hemoragii in noapte (Instict)

- Calmeaza-te, e bine!!! E bine!!! O sa-si revina!

- Ba, s-a lovit la cap! Ii curge sange! Poate face dracu si o hemoragie interna! Sun la salvare!

- Stai! Uite, deschide ochii! Marlei!! Marlei!! …

- Esti bine?! Sunt eu, Lux! Ma stii, nu?! Ai hemoragie interna?! N-ai, nu?! Esti bine, nu?!

Raphael o prinse de brate, o ridica repede si o scutura cu brutalitate.

- S-a lovit la cap! Da-o-n cacat, las-o mai moale! Daca ii tipi in urechi daca are sau nu hemoragie nu cred ca o ajuti! Taci din gura si vedem daca mergem la spital sau e doar o rana superficiala!

- Mhh… mmLux?… Raph?

- Sunt aici! zise Raphael, dadu-i drumul, eliberand-o din stransoare privirii lui.

Lux, inlemnita, ramase cu gura deschisa. Era sigura ca maine avea sa aiba niste vanatai urate acolo unde o stranse Raphael, dar zise nimic. Simti nevoie sa-si aranjeze parul, isi scutura tricoul si se uita o clipa in gol. Isi reveni si se duse langa Marlei. Se uita la Raphael dar el parca uita ca era si ea acolo. Ii puse o mana dupa gatul lui si o lua in brate.Se intoarse spre ea.

- Mergem la mine. Vii?

- Nu… As vrea, dar… sunt cu sora-mea acasa si a zis ca daca intarzii mult o suna pe mama si mi-e sa nu ma trezesc in toiul noptii cu ea pe cap. Te rog eu mult sa ai grija de ea.

- Nu se pune problema de asta. Tu cum ajungi acasa?

- Aaa! Mai am niste bani. Chem doua taxiuri sa ne duca acasa.

*       *       *

- Merci inca o data! Ai grija!

- Si t..voi! Noapte buna!

- Buna seara! Pe Artarului, 27, va rog!

- Imediat, pustiu!

Ia-ta-l, inca o data, pe bancheta din spate a unui taxi, impreuna cu Ea. O Ea semi-constienta, dar totusi cu Ea. Ii intinse cumva picioarele pe bancheta in asa fel incat spatele ei era sprijinit de cutia lui toracica iar capul ei era pe umarul lui; degetele lui desenau cercuri pe abdomenul ei. Isi aminti de prima data cand fuse cu Ea intr-un taxi. Era beata si adormise pe el. Era aproape la fel ca atunci, exceptand desigur faptul ca atunci Marlei era doar beata, ca ploua afara si ca soferul era prea ocupat sa-si plescaie guma si sa dea din cap pe Back Street Boys; acum Ea era semi-constienta, afara era o caldura carnara iar El era oarecum stingherit de privirile curioase si dese ale taximetristului.

- Auzi, pustiu! E … bine prietena ta?

- Poftim? A, da! Sanatoasa tun! E doar putin obosita! Taximetristul ridica o spranceana. Am fost la ai mei acasa! Mama mea poate fi foarte obositoare cateodata!

- Gata, nici nu tre’ sa mai continui! Cunosc prea bine povestea! Bietul sufletel!

Raphael rasufla usurat; se uita la Marlei si ii dadu la o parte o suvita de par ce-i ajunse pe fata un pic palida.

- Am ajuns! Artarului, 27!

- Multumesc! Aveti aici banii!

- Nu, nu! Te rog, n-as putea! Stiu din experienta, din pacate, cum e cu soacrele. Te rog, ai grija de fata. O sa ii trebuiasca cateva zile sa-si revina!

Raphael ramase o vreme cu gura larg deschisa si cu mana intinsa dar isi reveni cat de cat si ii multumi soferului; o lua pe Marlei in brate si se duse spre scara.

Ajuns sus, o puse usor pe pat apoi incepu sa forfoteasca prin casa dupa ceva sa ii dezinfecteze rana si alte chestii. Puse langa ea o pungulita cu medicamente, niste spirt medinicinal si niste propolis, bandaje si un foarfec. Se duse si ii scoase shoes’ii din picioare. O ridica oarecum ca sa ii scoata hanoracul. Apoi isi lipi mana de fruntea ei cateva clipe, dar nu fu sigur. O puse si pe obraji, nesiguranta nu disparu; isi desprinse mana si isi apasa un deget pe buzele ei. Avea cu siguranta febra. Ca si cum ceva ardea mocnit inauntrul ei. Caldura ce ii emana din buze se juca cu mintea lui Raphael. Parca pusese mana pe-un fier incins iar pielea degetului lui se lipise de buzele inflacarate ale lui Marlei. Pana si in starea in care era, era in stare sa-si mentina voluptatea buzelor… era ca si cum tacerea ce se asternuse pe ele, ii gadila fin auzul, atragandu-l pe el pe taramurile voluptoase ale gurii ei.

Isi reveni brusc cand ii sari in ochi sangele uscat din partea stanga a fruntii ei. Se duse la baie, se spala pe maini si pe fata. Se uita in oglinda dar pleca alarmat deoarece nu putu recunoaste personajul din ea. Isi dadu jos tricoul si se sui in pat, in partea stanga a ei. Luo niste de fasii albe, proaspat taiate dintr-un tricou de-a lui, luat de la uscat; le imbiba in spirt si incepu foarte incet sa-i curete rana. Sangele ii pulsa cu putere in fiecare vena… mana incepu sa ii tremure.

” – Pentru numele lui Dumezeu, omule! Revino-ti! N-o ajuti catusi de putin daca-ti tremura chilotii pe tine! “

Dupa un timp, mirosul pregnant al spirtului o trezi, oarecum.

- Mmmmmm…

- Nu misca! N-am terminat! Stai acolo cumintica!

- Ce s-…

- Te-ai lovit! Calm, e doar o rana superficiala dar ar trebui sa mergem la spital sa vedem daca nu ai vreun cheag de sange sau ceva!

- Nu, nu, nu! Nu mergem la spital! Te rog, te implor, nu mergem la spital!

- Gata, chill! Calmeaza-te, nu mergem nicaieri!

- Promite-mi! Promite-mi!

- Promit! Hai, stai inapoi!

- Bine… Multumesc!

- Da’… de ce nu vrei sa mergem la spital?

Marlei isi fixa privirea pe un punct de pe tavan. Tacu.

- Ei?!

- D’aia, ca sa intrebe prostii!

- Ma rog… Poti sa te ridici un pic in fund? Hai, te-ajut eu! Asa, acum sprijina-te de perete. Raphael ii desprinse picioarele si se propti intre el, cu o bucata foarte, foarte lunga de bandaj in mana, apropindu-se fata ei.

- Uhm… Imi … Imi invadezi spatiul personal!

- Taci doua minute! Tine asta un pic, zise dandu-si bucata de bandaj. Lua un betisor de urechi, il imbiba intr-o sticluta cu propolis si incepu sa-i unga rana.

Marlei se uita in jos, jucandu-se cu unghiile si muscandu-si buza de jos.

- Ustura? Te doare?

- Nu, ii raspunse cu ochii inlacrimati.

- Cum spui tu, chicoti Rapahel.

- Auuu!! Ai facut-o intentionat!

- Ba nu! Hai, da-mi ala!

*       *       *

In linistea surda a camerei, bataile puternice ale inimii ei, ii vibrau prin tot corpul. In camera parintilor lui, in toiul noptii, Raphael incearca sa nu se gandeasca la fiinta ce dormea cu capul pe burta lui. Isi aprinde o tigara si toata incaperea se ineca in fum.

O mie de ganduri alergau prin mintea lui alterata. Mii se momente se contopeau, unele intr-altele; imagini care mai de care mai ciudate,vorbe, ganduri pacatoase ce-i miatuiau pe sub piele carnea. Doar uitandu-se la ea, il apucau furnicaturi peste tot.

La un moment dat, Marlei incepu sa se agite iar el ii puse mana pe spate ca sa o linisteasca. Ea se trezi brusc, cu fruntea uda si buzele tremurande. Ii cuprinse fata in maini si ii zise:

- Shh… a fost doar un vis urat! Gata, gata! si ii o saruta lung pe frunte.

Marlei il impinse inapoi in pat; Raphael ateriza pe coate, uimit. Marlei isi scoase tricoul, ramanand intr-un sutien verde, cu lamai desenate pe cupe, preferatul ei. Desigur, Raphael nu putea sa vada asta. O vedea doar pe ea, flamada dupa trupul lui, cuprins de o pasiune animalica. Vedea cum lumina de afara ii contura minutios corpul…

O vedea alb-negru… cum se sui deasupra lui, cum isi infinse unghiile in maieul lui si se lipi de el, undeva in jurul buricul. Mainile ei scapau repede de maieu… in timp ce ea il saruta usor in jurul buricul… urcand mai sus, preligandu-si buzele pe pielea lui, simtand viata pulsandu-i zburdalnic prin fiecare celula.

Ajunse la clavicula si isi tranti corpul peste corpul lui; incepu sa respire puternic si sacadat pe ea… Se uita o clipa in ochii lui, apoi incepu sa-l muste provocator de gat. Se apleca inspre el, lipindu-se de pieptul lui, devorandu-i buzele vibrande. Raphael se lasa in voia instictului.

Ii cuprinse talia si o puse pe ea in pat.

M, R si L

Orasul incepe sa se linisteasca.Soarele de-abia se mai zareste; sta ascuns dupa blocurile gri printre care Marlei isi petrecuse toata ziua.

” – Baga-mi-as picioarele!!! Trebuia sa fi luat niste paine si sa las firimituri in urma! Sau, eventual, niste pietre ca nu imi fure pasarile firimiturile! Ma invart in orasul asta de cateva ore-n puii mei! Cum naiba ma intorc eu acasa? … hmm… acasa la el! Futu-i nici macar nu-i am numarul! …eh, oricum, n-am centi. Mai am…. 8 tigari si 4 lei. Mda! “

Se intoarse. Era undeva prin centru. Soseaua era acum luminata de luminile false si reci ale vitrinelor. Merse cam vreo cinci minute si facu o dreapta. Desi era bezna afara, inca era lume la terase. Intra inauntru, isi opri playerul si, dandu-si seama de melodie, incepu sa fredoneze usor.

” – Did you hear bout my baby? She come around/She come round here, the head to the ground?/Come round here just about midnight/She makes me feel so good, make me feel all right…. “

Cobora treptele si observa ca erau graffiti noi pe pereti. Continuand sa fredoneze, il zambi larg barmanului iar el ii facu cu mana si ii zambi inapoi apoi ii arata spre ultima masa. Isi muta repede privirea in directia aratata. La masa, era Raphael. Desi, era prost luminat locul se vedea de la o posta ca nu era prea fericit. Marlei inlemni. Se trezi abia cand vazu ca se ridicase si venea inspre ea. Fugi cat putu de repede, sari peste trepte dar fix pe langa baia fetelor, Raphael o ajunse si o tranti de perete; inca mai misunau barmanii si era destul de plin asa ca o lua in brate si o duse in baie. Imediat ce intra, o tranti de usa.

- Ce dracu’-a fost in capul tau?! Stii de cand te tot caut? M-am cacat tot pe mine! Am crezut ca… am crezut ca…,dar termina propozitia printr-o imbracisare stransa; Marlei simti cum tremura tot. Daca o sa te mai futi in halul asta cu mintea mea, jur ca….

- O sa ce?! il imprinse Marlei inspre peretele opus si inainte sa poate sa ii zica ceva, ii acoperi gura cu un sarut.

Il prinse de gat si il tragea cu putere spre ea. El isi plimba mana stanga prin parul ei rosu, in timp mana dreapta se misca agitat pe spatele ei. Marlei se opri si ii cuprinse fata in maini; isi lipi fruntea de a lui. Amandoi erau transpirati si gafaiau.

*       *       *

- Intelegi?! Adica, da, n-o sa mint, esti bun dar nu cred ca e ceva mai mult de-atat. Adica se tensiunea sexuala ce apare cand cunosti pe cineva, cand ti se pare ca orice lucru face, oricat de marunt si neinsemnat, e atat de incitant; tensiunea sexuala care dispare o data ce ajungi sa cunosti acea persoana. Si simt ca avem o prietenie faina si nu merita sa o stricam pentru ca nu ne putem controla instictele… uhm…

- Animalice? zise Raphael tragand cu ciuda din tigara.

- Da, merci.  Hai sa uitam toata povestea asta, devine destul de ciudat pentru amandoi. Imi pare rau ca am tipat si m-am crizat si imi pare rau pe farfurie.

- Chill, ma. Stiu cum sunt femeile, continua Raphael cu un zambet dracesc de dulce.

- Adica?! Misonuginu’ naibii!!!

Incepura amandoi sa rada si sa vorbeasca despre altele, cerandu-i lui Adelin, barmanul, inca doua beri. Raphael ii continua destul de degajat si amuzat comentariile si replicile. Nimeni nu stia ca in adancurile lui se acumula o masa mare de regrete si frustrari, ce, mai devreme sau mai tarziu, aveau sa explodeze.

Plecara amandoi destul de ametiti din taverna. Raphael ii dadu hanoracul. Mergeau amandoi foarte apropiati, fara a se atinge insa. Era o noapte frumoasa iar conversatia lor parca jongla printre miile de stele. Totusi, parca toate stelele s-au spart cand ii suna telefonul lui Marlei.

- Stai doua secunde! Si nu, n-ai dreptate!

- Ba am si o stii prea bine!

- Shh! Buuuna! Bine, ma plimb. Cu Raphael. Da. Da. Da, ma, el, chicoti Marlei uitandu-se in alta parte. Nu. Taci! ‘te dracu, zise razand iar. Acuma?! Cum de? Wau, fain. Da, cred putem sa venim, ii raspunse uitandu-se in ochii lui, rugandu-l de pe acum. Mai avem vreo 10 tigari parca. Da, bine. Oki. In vreo…… pai, acum suntem pe langa parc… in vreo douazeci de minute. Bine, pisi. Oki. Da, vedem noi.

Desi inchise se uita la ecranul telefonului; era o poza foarte faina de pe deviant. Vazand ca nu mai zice nimic, Raphael intreba:

- Cine-a fost?

- A sunat Lux. Are tigari. A zis daca putem sa trecem pe la ea. Cica vrea sa te cunoasca. Meeeeergem? raspunse Marlei facand ochii mari, apropiindu-se excesiv de mult de fata lui.

- Uhm… da… sigur… Pe unde sta?…

- Undeva dupa pod.

- Stii ca asta inseamna ca e dupa catredrala ortodoxa, nu? Adica undeva pe la intrarea in oras, nu?!!

*      *      *

In linistea noptii, liniste de care se bucurau doar cainii ce urlau neincetat la o luna inexistenta, doua umbre mergeau relativ incet, vorbind si razand, in fine, manifestandu-se foarte galagios. Erau cumva sub pod iar in fata lor zaceau niste strazi micute, inghesuite de o parte si de alta de niste blocuri vechi si daramate cu un aspect pregnant de comunism.  Undeva in capatul lor, pe niste scari, acoperita de fum, statea Lux.

Marlei o lua inate, lasandu-l pe Raphael in spate, oarecum stingherit, si se duse la Lux. Se imbracisara apoi Lux o pupa apasat pe ambii obraji. Marlei ii sopti ceva si apoi o apuca de mana si o duse spre Raphael.

- Ea e Lux. El e Raphael.

- Lux!

- Raphael!

(amandoi)  – Incantat!

*       *       *

Intr-un parculet cu leagane vechi si ruginite, ce scartaie la cea mai mica atingere, Marlei termina a opta tigara… in aproape 50 de minute. Statea pe o bancuta joasa, cu vopseaua mancata de vreme si cu scanduri lipsa. Se uita la Lux si Raphael ce se dadeau intr-un scranciob, intrecandu-se in cine se da mai tare. Vantul ce sufla cu putere in parul lung al lui Lux, de un negru albastrui, forma bucle ciudat de incantatoare. Fata ei era atat de radianta; avea o expresie necunoscuta pana atunci lui Marlei.

” – Niciodata nu a aratat asa de… fericita! Chiar se distreaza… Dupa ce tampitul ala de Codrin si-a batut joc de ea in ultimul hal nu credeam ca isi va reveni complet…. Dar acum… Aprent Raphael are acelasi efect asupra ei ca atunci cand il intalnise pe idiot.” Isi aprinse alta tigara.

- Maaaarlei!!! Hai si tu!! E foooaaarte taaaare!! zise Lux printre rasete in timp ce Raphael o dadea in leagan. Nuuu!! Stai!!! O sa cad!! Iti jur ca o sa caaaaad!!!

- O sa cazi, o sa te ridic, o sa te pun la loc! Mare branza!

Urma o avalansa de rasete. Marlei simtea cum ii se intorcea stomacul pe dos.

- Eu am plecat! concluziona Marlei, stingand jumatate din tigara de scandura.

- Hai, ma! De-abia am venit! Mai stam un pic si mergem! Nu fi! zise Raphael mergand inspre ea.

Marlei vru sa il ocoleasca. Urmatoarele secvente se petrecura cu o rapiditate demna de desene animate.

- Marlei!!

- Ai grija!!!

Era prea tarziu. Graba ei nebuna o aduse acum sa zaca pe pamantul rece, imbibat cu sangele ei.

Dimineata agitata

E 8.42. Desi oboseala i-a penetrat pana la maduva fiecare os, Marlei isi deschise ochii. Nu se clinti deloc. Statea inerta pe jos, punand cap la cap tot, incercand sa refaca tot filmul. Tot ce se petrecuse aseara cu el.

” – …. El??! …..  El!!! “

Curios, i-a luat ceva timp sa isi dea seama ca dormise cu Raphael, incolocaciti pe podea; erau amandoi pe partea dreapta iar mana lui era undeva intre talie si sani. Ii muta usor mana si se aseaza pe burta. Zacu asa o perioada… nefacand nimic. Statea si analiza fiinta bizara, ce o macina pe dinauntru, dormind ca un prunc.

” – Ce-i cu tine?!” o asalta constiinta.

Facand un efort supranatural se ridica greoi, luptandu-se crancen cu gravitatia. Dar inainte, se apleca inspre el si il saruta potolit pe gura intre deschisa. Se duse la bucatarie. Afara era urat. Aparent, aseara ploase; destul de tare. Isi trase pe ea niste blugi si hanoracul ei verde cu inscriptii “peace-love-and-freedom”. Luase ultimile doua tigari si strivi cu ciuda pachetul, aruncandu-l in chiuveta. Le baga pe amandoua in gura si le aprinse. Se duse in dormitor si il lovi usor cu piciorul pe Raphael sa se trezeasca. El se trezi dintr-o miscare brusca si ciudata, ca si cum ar fi fost pe punctul de a alerga.

- Buna dimineata, soare! Hai, trezirea! Nu mai sunt decat doua tigari si daca nu o fumezi acum, nu iti pot garanta ca o sa mai ai ce mai incolo!

Raphael isi freca strasnic ochii, casca larg si se ridica, muuult mai usor decat Marlei, in capul oaselor, aratand destul de voios si plin de energie. Lua tigara si o porni sprintenel spre bucatarie.

- Merci!

- N-ai pentru ce!

Ea ar fi vrut sa vorbeasca despre ce se intamplase aseara dar parca avea buzele cusute si cand se gandea la asta i se facea stomacul cat o nuca; o nuca plina cu acid. Pe de alta parte, Raphael parea destul de fericit si nonsalant. Zumzaia de colo-colo, facand cafeaua si pregatind micul-dejun, asta insemnand niste lapte incalzit la cuptorul cu microunde si niste cereale in doua bolurile albastre si adanci.

La masa s-au luat cu alte chestii si Marlei nu se mai gandi la asta o vreme.

- Si oricum… ‘Marlei’? chicoti Raphael. Ce fel de de nume e asta?! Marlei!!

- Daca vrei sa stii, Domnule-Am-Cel-Mai-Frumos-Nume, desi Marlei e un nume foarte fain, e o porecla.

- Porecla?! De la ce?

- Oare?! Fa un pic conexiunea.

- N-am semnal aici.

- Ha. Am avut eu o perioada in care ascultam in prostie …

- Bob Marley!

- Si nu, numai! Ma rog.. ziggy, damien si restu Marley’ilor. Si la un moment dat, Lux incepuse sa ma strige Marlei si apoi au inceput si astia si din Marlei nu m-au mai scos.

- Hm.. Lux?

- Mda, o prietena.

- Deci care e numele tau adevarat?

- O, ma scuzati. Nu m-am prezentat, se ridica in picoare si intinse mana. Raluca Ioana Mazilescu. Incantata!

- Placerea-i de partea mea, stimata domnita, zise Raphael, care se ridicase si el in picioare, sarutandu-i mana. Raphael Mocanu la dispozitia dumitale!

Micul dejun se prelungise cu mult in conversatii de toate felurile si in toate domeniile. Marlei se oferise sa spele vasele; Raphael cauta in hanorac si gasi o pungulita micuta si transparenta, cu niste plante in ea; scoase niste OCB-uri si incepu sa faca un joint.

Apa rece ce curgea constant si cu aceiasi intensitate fu oprita brusc; Marlei se intoarse foarte repede, pe calcaie, cu unghiile inclestate in chiuveta, privind in jos.

- Ce-i? Ti-e rau?

- Nu, nu… sunt bine; cred. Uhm… pff… incepu sa ezite.

- Ce? Zi!

- Uhm… Vreau sa vorbim! buzele incepura sa-i tremure de emotie sau de nervi. Nici ea nu stia.

- Bine, vorbeste.

- Sa vorbim, Raphael! La plural! Adica noi!

- Dude, calmeaza-te! Vorbim. Stai jos!

- Nu, nu… Ce mama ma-sii s-a-ntamplt aseara?!

- Aaa… pf… rasufla usurat, cu un inceput de ras. Asta era!!! Frate, chiar m-ai speriat!

- Adica? i-o scurta iute Marlei. Vrei sa spui ca ce s-a-ntamplat aseara n-a insemnat nimic, ca a fost un cacat?! Sa inteleg ca ai un obicei in a aduce persoane pe care abia le cunosti in casa ta, sa va dati unul la altul, ajungand apoi sa va sarutati! E un lucru total normal si obisnuit pentru tine! Nu-ti trezeste niciun sentiment si niciun semn de intrebare! Zise asta dintr-o singura rasuflare apoi se intoarse nervoasa la vase.

Raphael ramase inmarmurit.  Se duse la ea si ii opri jetul de apa. Pentru ca tot nu vroia sa se uite la el, o prinse de incheietura si o intoarse spre el.

- Au! Au! Auu, prostule! Ma doare! Da-mi drumu’!

- Nu pana nu ma asculti si pana nu bagi la cap ceva! Ce s-a intamplat aseara intre-noi… Asculta-ma naibii!! Ce s-a-ntamplat aseara a fost foarte fain. Tre’ sa recunosti ca ti-a placut la fel de mult cum mi-a placut si mie. Nu regret nimic! Daca ar fi sa se repete scenele de aseara, as face fix acelasi lucru. Totusi, intelege ca nu a fost decat un flirt si un sarut; nu e ca si cum… ca si cum…

- Ca si cum ce?!

- Ca si cum m-as fi bagat in pantalonii tai!! Cat despre sarut, nu a insemnat nimic. Eram amandoi varza si tu intrai intr-o panica nebuna. A trebuit sa iti inchid gura! Asa ca incearca sa te calmezi sa nu te mai ambalezi atat pentru un nimic!

- Un nimic! Normal! Era de asteptat!

Se smuci din stransoarea lui si arunca farfuria ce o avea in cealalta mana de peretele opus.

- Hai sa-ti spun eu una buna! Sugi pula! si pleca, lasandu-l masca in bucatarie.

- Marlei, und’ dracu’ te duci?! Marlei, termina-n puii mei cu tot teatrul asta! dar Marlei plecase deja izbind teatral usa dupa ea.

*       *       *

- Un pachet de Marlboro si o Cola!

- Nu mai avem! raspunse sictirit o vanzatoare, in timp ce plescaia o guma uitandu-se la TV. Dar avem Kent si Pepsi!

- In pula mea, ti-am cerut Marlboro si Cola! Daca vroiam Kent si Pepsi cred ca as fi cerut un Kent si-un cacat de Pepsi!

- Pisi, chill! Calmeaza-te! Am eu! De-amandoua, zise o fata ce respira destul de greu, semn ca alergase pana la Marlei, in timp ce o lua de langa magazin, facandu-i semne vanzatoarei, ce isi scapase guma si ramase cu gura cascata, cum ca ar fi ‘un peu de retarded’.

- Chilleaza-te, omule! Ce-ai cu biata femeie?!

- ‘Biata femeie’? ‘Biata femeie‘?!! ‘Biata femeie‘?!!!

- Okay, nu mai repeta ‘biata femeie’ pentru ca ma sperii ca dracu’!!

- ‘Biata femeie’ care isi lateste curu’ pe scaunul ala si care imi da un cacat de Pepsi cand i-am cerut un Cola! In pana mea, nu-i acelasi lucru, la dracu’!

- Gata, gata, pisi! Stiu, nimeni nu te intelege si e atat de greu sa fii tu!

- Du-te-n pizda ma-tii, ii raspunse razand Marlei.

- A-ha. Injuri, nu primesti tigari si suculeeet! Bine, iti dau dar te rog nu mai pune fata aia de bautausa!

*       *       *

- Deci, lumineaza-ma un pic. Ai pierdut trenu’, ai tai cred ca esti la munte, stai de fapt la un tip pe care-l cunosti de trei zile, pe care l-ai cunoscut cand i-ai propus sa impartiti un pachet de tigari, v-ati facut praf si v-ati gigiulit?!

- Uhm, mda… cam asa ceva. Wau, te prinzi repede, Lux!

- E a patra oara cand imi spui.

- Stiu. raspunse sec Marlei in timp ce trase cu pofta un fum din tigara.

- Funny. Totusi, nu vad chichita. Daca tu spui ca tipu’-i bun si ca v-ati mai si sarutat… ce-i asa rau in asta?!

- E rau, toanto. E rau pentru ca… nu e doar bun. Adica bun si atat… nu stiu, parca e ceva mai mult de-atat.

- Nuuu…. nuuuu… Nuu! zise Lux, acoperindu-si gura cu mainile si cascand ochii. Doar nu-ti plaaaace de el?! Nuuu?!

- … Nu as spune ca imi  place in sensul de place-place… Tin la el…

- Aha…

- Ca la un frate…

- *Incest!* *Incest!*, “tusi” Lux, uitandu-se in alta parte.

- Ca la un prieten foarte bun si n-as vrea sa ne punem in pericol prietenia.

- C’moon! Dude, parca nu mai esti tu, parca nu mai esti Marlei! Da, v-ati lins, mare chestie! Cine n-a facut-o? Treci peste. In plus, ai o scuza foarte buna: erai varza, nu ti-ai dat seama... Chill, o sa iasa bine.

- Ma rog… sper

- Ce-ai de gand sa faci?

- Pai, cred ca o sa ma duc inapoi. Oricum, toate lucrurile mele sunt acolo… si, in plus, acum suntem amandoi mai calmi… crec ca putem discuta civilizat, fara sa spergem nimic.

- Grozav! Dar mai intai, hai la o cafea! Mi-a venit alocatia, fac cinste! Sa vezi ce mi-a facut iar boul de Codrin.

- Serios? Au bagat alocatia?!

Soricel mic si gri

Nu stiu cat timp au stat asa. Marlei dadea nastere unor noi sentimente si impulsuri in mintea si corpul lui Raphael si descoperea in el aspecte pe care, la inceput, le ignorase complet. Spre exemplu, cat de bine ii statea cu barba ce incepuse sa-i creasca; barba ce ii conferea acum o placere care nu si-ar fi inchipuit ca putea sa o gaseasca in el. Marlei se indrepta, cu miscari intarziate si lascive spre buzele arzande ale lui Raphael.

<< I’m not saying it was your fault…>>

Telefonul lui Raphael.

<< Although you could have done more! >>

Marlei, trezita ca din transa, sari din bratele lui. Isi puse coatele pe balustrada balconului si isi tranti capul in palme.

<< Oh you’re so naive yet so…/ How could this be done….>>

- Ar trebui sa raspunzi.

Raphael ramasese neclintit; se uita lenes spre telefon.

<< By such a smiling sweethea….>>

- Alo!!! Da, ma. Nu, fumam o tigara. Ce-i?! Cand, acuma? Bine, bine. Hai ca vin pana la tine. Ajung in 5 minute. Bine. Merci fain, frate! Raman dator! Da, da. Pun o vorba la Carmen. Bine, hai. Pa!

Incepu sa isi frece buzele cu mana ce era usor transpirata. Se ridica si se duse in casa; Marlei nici nu se uita la el. Cand se intoarse, avea hanoracul pe el si cu shoes’ii. Se apleca dupa o tigara, o prinse si apoi ii sopti:

- Ma duc pana jos. Vin repede. Ai grija!

Se uita spre scaune, cautand pachetul. Ridica patura cazuta pe podea si isi aprinse una. Inca sprijinindu-se de balustrada, pasi usor catre bucatarie. Incerca sa gaseasca un ibric dar in capul ei era o revolta ce ii subrezea putinul echilibru ramas si nu ii dadea la schimb decat migrene foarte puternice.

” Esti o proasta! Ce dracu te-a apucat?! De ce-a trebuit sa faci tot teatrul ala? Acum chiar ca ai futut ceea ce putea fi o prietenie faina!! Sau… stai asa. Eu glumisem la inceput dar idiotul chiar pusese botul. Si apoi… putea sa fi facut … chestia aia… ca sa fim chit; dar cand m-am apropiat de el, nu parea ca s-ar feri. Daca nu i-ar fi placut si lui… probabil ca ar fi facut ceva. Cu siguranta n-ar fi lasat o straina sa-l sarute, oricat de disprerat ar fi fost. Hei, asta nu inseamna ca ne-ar afecta in vreun fel prietenia! Orice prieteni cred ca au avut asa ceva macar o data, fie ca nu si-au dat seama, fie ca erau beti sau era adevar sau provocare sau fie pentru ca asa au vrut ei… si au continuat sa fie prieteni. Cunosc oameni care sunt prieteni foarte buni, desi au trecut prin chestia asta. Lux si Codrin, de exemplu. In plus, amandoi suntem ciufuti; eu de-abia merg de la cacaturile astea de bandaje iar el parea destul de obosit. Unde s-o fi dus? E plecat de… aproape juma’ de ora. Si, in plus. E 2 si 10. Cin’ dracu’ te suna la ora asta ca sa-ti dea ceva? O fi fost vanzatoarea din cold sa-i zica ca a uitat painea dar ca pastrat-o ea calda… sau poate vecina din capatul strazii ca sa ii dea lapticul si pupicul de noapte buna… sau… sau…”.

Gandurile astea o facura intr-un fel sa rada in timp ce tot cotrobaia dupa afurisitul ala de ibric.

<< Ding-Dong!! Ding-Ding-Dong >>

- “Iubitoooo, am ajuns! zise Raphael, radind de fericire in timp ce-si scotea din mers papucii, pe hol.Intra in bucatarie si ii arata doua tigari foarte lungi, ce parea a fi facute manual. Marlei, care gasise intre timp ibricul, scapa un tipat si, deasemenea, scapa si ibricul ce macelari toata linistea noptii, continundu-si mascrul intr-un ecou sfasietor, ce iesi pe usa larg deschisa de la balcon.

*       *       *

Zaceau amandoi pe podea, intr-o mare de vorbe contorsionate, vise aiurite si rasete prostesti. Erau in locul lor fericit acum… impreuna. Marlei se ridica – oarecum – si incepeu sa se tarasca spre calculator. Deschise Firefox-ul… si dadu pe youtube.

- Ma… ai plecat de secole intregi!! Ce tot faci?! se planse Raphael, cuprins un pic de paranoia, pe podeaua intunecoasa si rece.

- Dude, vino-ncoa. Tre sa vezi ceva!!!

<< Cafe Deko, Teo – Despre Iarba >>

Dupa ce se uita, Raphael alerga disperat prin camera; intr-un final, gasi un prosop, il puse cu grija pe clanta si se intoarse “victorios(exagerat de teatral), cu o mutra sadisfacuta in uralele lui Marlei. Apoi culminara amandoi intr-un ras necontrolat si isteric, repetand faze din clip. Marlei radea, oarecum sacadat si mai ciudat ca de obicei la imitatia jalnica a lui Teo.

- Coae, esi niebun?!

- Nu, ma. Stii ce naspa e sa fii nebun? Eu aveam, ma, un prieten care, saracutu’ era mai dus. Fraate… stii cum facea?! E foarte rau sa fii nebun. Te strambi la toti si vorbesti cu mancarea. Stii? E o crima sa vorbesti cu mancarea. E ca si cum o pisica, ce-a chinuit o ora un soricel, frate, un soricel din ala mic, din ala mic si gri, care n-a ranit pe nimeni niciodata, da’ de care se sperie maica-mea si de care ma sperii si eu cand il vad ca alearga atat de repede – eu credeam ca soriceii erau hiperactivi-…a??? ce ziceam…

- Soricel, frate, soricel mic si gri…

- Asa, si inainte sa-l bage in gura, sa-i zica: ” Uite, domnule soricel! Te-am prins, te-am luat de langa tovarasii tai rozatori, te-am zgariat, lovit si sacait o ora intreaga iar acum o sa te bag asa, tot, semiconstient cum esti, in gura mea plina de dinti ascutiti ce iti vor sfasii maruntaile si vor face, in cele din urma, o pasta din dumneata. Sper ca te-ai distrat si ca ti-a placut la fel de mult cum mi-a placut si mie! Chiar simt ca avem, asa… nu stiu… simt ca e o legatura intre noi. Eh, pizda ma-sii! Pari gustos!” si sa-l inghite. Mi-am venit asta de la Tom si Jerry. De 17 ani, frate!! De 17 ani mata aia fugareste soricelul ala si tot nu-l mai prinde. Oricum.. Nu, nu! Nu e bine sa fii nebun. Nimanui nu-i plac nebunii; nebunii sunt urati. Prietenul ala a meu… e tare uratel, stii… De ce dracu vorbesc atat de mult?! Dude, nu ma pot controla! Eu vreau sa ma opresc dar iti jur ca nu pot! Gura mea nu se mai opreste!!! Omule, iti jur ca incerc dar nu pot sa ma opresc! Nu pot! Ajuta-ma!! Ce ma fac? Daca nu o sa ma mai opresc vreodata din vorbit?! Raphael, Raphael… nu ma lasa asa… Ajuta-ma! Opreste-m………..

In luminita saraca ce reusise sa se streacoare de la stalpul de afara, Raphael ii cuprinse fata cu ambele maini si isi lipi salbatic buzele lui de buzele ei. Marlei tacu. O liniste atat de dulce se abatu asupra camerei… In capul infect a lui Raphael, i se parea ca sub buzele ei incinse se purta un razboi al moleculelor… Buzele ei aproape ca vibrau. Marlei isi lipi deodata pieptul de pieptul lui si isi inclesta mainile in parul lui. Pasiunea ei dogoritoare aproape ca-l doborase. Buzele ei muscau nemilos dintr-ale lui…

Provocare ciudata

- 7 lei si 80 de bani, baiatu’! zise taximetristul cu un zambet larg pe mutra de pe care curgeau siroaie de transpiratie.

- Poftim! Nu, lasati asa. O seara buna!

- Multam fain! O seara buna si … distractie placuta cu … don’soara!

Era de prisos sa se ia in gura cu un taran fara pic de moralitate si principii, asa ca o lasa balta. Isi dadu hanoracul jos si o infasura pe Marlei cu el, isi puse rucsacul ei gigantic in spate si o lua in brate, pasind cu ea prin ploaia rece care nu dadea semne ca se va opri prea curand. Statea rezemat de peretele din lift si ii cerceta fata care parea acum mult prea inocenta pentru stilul si personalitatea lui Marlei. Parul ei roscat,cu tente de saten si usor ondulat ii incadra fata imbujorata. Genele ei negre si lungi se asemanau in imaginatia lui Raphael cu niste topogane, aterizand undeva pe buzele-i intre-deschise si rosii ca un foc de tabara.

*       *       *

Sunetul continuu al robinetului si mirosul de spirt si sange o trezira brusc pe Marlei.  Avea vederea incetosata la inceput dar putu sa isi dea seama ca se afla in baia cuiva. Aparent statea pe ceva foarte inalt si rece. Vru sa se ridice dar ameateala si greata ii cazusera ca un pian fix in cap.

- Aaaaahhh…

- Bun, esti treaza. Ia asta!

- Ce nai…

- Ia, ma asta si taci!

- Yacks… E amara!

- Inghite-o!!!

- Na! Multumit?! Ce tot imi faci acolo?

- Pai, ti-am dezinfectat ranile si le-am bandajat. Te-ai lovit serios dar bine ca ai scapat doar cu asta.

- Unde sunt?

- La mine-n baie.

- Cum am ajuns aici?!

- Te-ai imbatat rau si te-am adus aici. Sunt singur acasa. A mei si cu fratimiu au plecat la mare vreo doua saptamani. Poti sa stai aici, daca vrei. Sau poti sa te duci acasa.

- Acasa nu prea pot. Se presupune ca-s la munte. Sigur e ok daca raman aici?

- Da,ma. Chill! Am mancare, net si tigari!

- Sunt uda leoarca! Mi-ai luat si rucsacul?

- Da, e pe hol. Nu misca! Ti-l aduc eu.

*       *       *

Vantul cald de august ii dansa prin parul inca ud. Erau amandoi pe balconul larg, scufundati intr-o mare de fum, numarand stelele, cu AC/DC drept coloana sonora. Stateau pe doua fotolii mari in paie; intre ei se aflau un bax de bere si cateva bidoane de suc si multe, multe wanna-be scrumiere. Raphael era intr-un tricou verde si niste blugi negri destul de uzati dar foarte faini, avand un picior sprijin pe altul. Marlei Era intr-un tricou albastru cu simbolul lui Superman; statea cu barbia pe genunchii acoperiti de o patura.

- Oricum, nu stiu de ce m-am lasat. De fapt, stiu. Dupa ce mi-am luat bordura  in freza nu mi-a mai terbuit skateboard. Da, stiu sa merg dar am frica de el. La fel cum am frica de mingi in miscare.

- Ceee?! ‘ai, ma! Mingi? In miscare? C’mon! zise Raphael dupa care trase cu pofta ultimul fum din tigara si o arunca sictirit pe geam.

Marlei se uita urat la el.

- O, da! Rebelule! Anyway, mi-e frica pentru ca imi amintesc ca eram o data la sport…

- Cuuum?! Tu dai pe la scoala?! Nu te cred! rase Raphael.

- Suge-o! ii raspunse cu zambet superior Marlei.

- De la tine oricand, pap’sea.

- ‘ai ma! Lasa-ma sa termin! Cum spuneam, eram la sport si asteptam sa primesc o pasa lunga. Mi-o trimisese cu bolta si, nu stiu, in capul meu parca era in fast forward. Si mi-a venit fix in cap. Nu-mi mai amintesc decat ca m-am trezit in vestiar, inconjurata de colegi, cu profa plangand si tipand pe-acolo iar o prietena de-abia ma tot stropea cu apa. Nu mai rade atata!!!! Nici macar nu-i amuzant, chicoti Marlei, finalizand intr-un hohot de ras.

- Serios?! E ca-n filmele cu prosti!

Marlei nu mai radea. De fapt, nici nu mai zambea. Se uita fix la el. Vazand ca rade de unul singur, Raphael se opri si se uita si el Marlei. Ochii ei psihedelici parca il hipnotizau. Marlei se apropia incet de fata lui… Isi linse discretd buzele si isi inclina putin capul. Erau atat de aproape incat Raphael ii manca pur si simplu respiratia… o combinatie de Marlboro si Cola, ce in capul lui parea al dracului de ispititor. Ochii ei oscilau des intre buzele si ochii lui. Cand s-a apropiat si mai tare…

- Eu ma duc sa fac o cafea! Vrei?! tipa Marlei apoi incepu sa rada puternic de uimirea si jena de pe fata lui Raphael. Daca-ai fi putut vedea ce fata-ai pus!!! Priceless!!! ‘ai, nu pune bot! O sa mai ai tu ocazii! zise Marlei ciufulindu-i parul in timp ce vru sa treaca pe langa el.

Raphael, din cateva miscari rapide, o prinse de mijloc si o trase in poala lui. Ii cuprinsese spatele in maini si o strangea tot mai tare. Marlei isi puse, ca din instict, mainile in jurul gatului lui il privea, cumva nedumerita si dornica sa vada ca va fi urmatoarea miscare. El isi puse nasul pe gatul ei si incepu sa-l contureze incet… foarte incet, lasandu-si respiratia sa curga-n valuri pe el. Marlei isi lasa capul pe spate. Picioarele ei lungi si albe luceau provocator in lumina oarba a lunii. Apropiindu-se de urechea ei, ii spuse pe un ton foarte jos si gros, articuland fiecare cuvant.

- Nu te baga in ceva la care nu ai putea sa faci fata!

Bere, sange si tigari

Marlei isi intre-deschise gura sa zica ceva dar nu-i venea absolut nimic de spus intr-o astfel de situatie.

- Lasati, o sa iau eu un pachet de Lucky Strike! zise Raphael, cu un oarecare suras.

- Nu mai am nici din asta!

- Pf… Atunci un Kent4!

- Nu! Stai! Hai sa impartim pachetul de Marlboro, strigase Marlei in timp ce ii impinse inapoi bancnota de 10 lei.

- Adica?!

- Adica… adica… adica tu pui jumate, eu pun jumate, tu iei zece tigari, eu iau zece tigari, tu ai Marlboro, eu am Marlboro si toata lumea-i multumita.

*       *       *

In spatele unor blocuri vechi si uracioase, fumul de tigara se contopea cu mirosul de Cola si RedBull iar rasetele stridente taiau linistea conceputa de blocuri.

- Stii, era o faza in Dexter, cand era maica-sa intru-un supermarket si incepe sa se ia la bataie cu o alta casnica pentru niste manusi din alea galbene, pentru spalat vase!

- O, da!! Foarte tare faza!

- Stai doua minute! Alo?!… Da, ma!  Da’ am fost si-ai intarziat, am crezut ca nu mai vii. Da’ pana mea, puteai sa zici ceva. Bine, bine. Ajung in 5 minute; pe langa parc. Ala mare ma!! Frate, hai ca ajung acuma. Bine, bine. Pa! Baga-mi-as picioarele! Asculta, tre’ sa plec. Trebuia sa ma vad cu-o prietena de-a mea pe la 1 si ceva si aparent a avut niste probleme. Ma duc acum la ea! Dar… uhm… mai vorbim, ne mai vedem!

- Da, sigur! ….

- Aaaah! Si vezi, cauta melodia aia de la “The Doors”. Sigur o sa-ti placa!

- Biiine!! Hei, stai! Nu mi-ai zis cum te cheama.

- Maaaarlei!! stiga ea in timp ce alearga cu spatele.

- Cuuuum?!

- Maaaarlei!!!

- Raphaeeeel!

- Mi-a facut placere!

- Si mie!

*       *       *

Cateva ore mai tarziu, cu cateva beri la bord si inca jumatate de pachet de Marlboro doborat, Marlei era singura cu un rucsac imens, la cea mai indepartata si intunecoasa masa din taverna. Nu era chiar o taverna, era un pub care, in loc de beci, avea amenajat niste mese si-un bar; cam ca la etaj doar ca era mult mai intunecos si puneau muzica foarte buna. Destinul, sau poate imaginatia mea bolnava, facea ca atunci sa apara si Raphael. Se aseaza cumva pe diagonala si abia dupa ce isi primi bautura si obisnuitul pachet de Marlboro, isi aprinse -bineinteles- una,  incepu sa analizeze locul. Se pare ca redecorasera: peretii erau acum un verde manjit si pe ici, pe colo portocaliu. Lucrul ce era cel mai usor de observat era ca, desi nu fusese niciodata prea multa lumina acolo, acum l-au intunecat si mai mult.

- Marlei?!

- Depinde.

- Ce faci aici?!

- Uhm… Depinde.

Isi ia berea si tigarile si se aseaza la masa ei.

- Aaaaa, Raphael! Tu erai!

- De ce? Daca erai altcineva nu mai erai Marlei?

- Nu prea. Anyway, ce faci aici?

- Imi era sete… si ma rog, aveam chef de-o bere si n-avem chef sa merg acasa. Tu?

- Pai, eu se presupune ca ar trebui sa fiu la munte dar se pare ca nu-s.

Privirea lunga a lui Raphael si linistea ce se lasa o fortara oarecum sa zica ce se intamplase.

- Am intarziat, am pierdut trenul, am incercat sa-l prind din mers si am cazut! Scurt si la obiect. Zise asta foarte repede dupa care bau cam jumate din bere.

- Cum ” si-am cazut”?!! Esti bine te-ai lovit?! Frate, nu mai fi asa apatica, poti sa iei urmatorul tren.

- Nea… nu mai are acelasi farmec. Si nu, e doar o rana superficiala. Schiopatez dar sunt bine.

- Vino incoa!

- Nu!!

- Vino ma sa vad ce ai!

- N-ai ce sa vezi, n-am nimic! Si oricum, n-ai cum sa vezi in intunericul de aici.

- Ma, daca nu vii tu de buna voie, te iau pe sus!

- O, da! Nu te mai flata singur, esti o mana de om si o ma iei pe mine pe sus?!

Raphael intra in jocul ei. Se duse la ea si o ridica pe umar ca pe un sac cu cartofi. Desi, Marlei il lovea continuu pe spate, din cauza ametelii , era un fel de masaj mai ciudat. O duse in baia fetelor.

- Tu n-ai voie sa fii aici, hâc!! Ups!! si incepu sa rada copios.

El puse capacul de la WC, o puse pe el si ii ridica piciorul stang. Avea niste pantaloni cachi lungi dar se putea vedea prin ei o pata mare de sange. Ii sufleca pantalonii; piciorul drept avea niste zgarieturi mai groase dar stangul… Stangul era plin de sange iar pe alocuri de un mov foarte inchis.

- Dude!!! Tu ai vazut??!! Esti complet dusa, ce pana mea?!! Dar Marlei deja nu mai era cu el.

Raphael, enervat, o ridica, ii puse o mana dupa gat si incepu sa o ude cu apa rece. Apoi o sprifini de perete si incepu sa o ude si mai tare.

- Gata, gata, GATA!!! Baga-mi-as pu…

- Baga-ti-ai ce?! zise Raphael repezindu-se spre ea si cuprinzandu-i maxilarul in mana. Tu esti chiar atat de inconstienta?! N-ai vazut ce pula mea ti-ai facut la picioare?!

- Da-mi drumu’!

Ii dadu drumul dar o lua in brate si, iesind cu ea din baie, se intoarse sa-si ia lucrurile.

- Ce dracu’ faci?! Lasa-ma naibii jos!

- Tu nu vezi ca nu esti in stare sa te tii pe doua, chiar crezi c-ai putea sa mergi?!

*       *       *

Ploaia inunda orice. Ineaca strazi si sentimente fara nici cel mai mic efort. Sterge amintiri sau le amplifica si mai tare. Sunetul enervant al stergatoarelor de parbriz impreuna cu o melodie de la Back Street Boys si mestecatul gretos al taximetristului sunt tot ceea ce se aude. Pe bancheta din spate, Raphael contempleaza la fiinta obosita, ce a adormit senin pe umarul lui.

Inceput

A fost o data ca niciodata, intr-un orasel lasat in putrezire, o fata. Marlei, 17 ani, visatoare irecuperabila. Marlei nu prea le are cu politica sau cu stiintele exacte dar stie exact ce sa spuna ca sa iti razi creierii pe-afara. E genul de persoana care va pune cele mai mai ciudate, mai enervante si mai neelocvente intrebari; mai rau  decat copiii aia mici care intreaba unde se termina cerul si de ce e apa uda. Are ticuri bizare si are tendinta sa vorbeasca anapoda. Are crize necontrolate de ras (She’s easily amused).

In capatul aproape opus al oraselului, convietuieste un baiat. Raphael, 18 ani, geniu cu acte in regula. Raphael poseda un intelect superior celorlalate fiinte printre care isi traieste linistit existenta. El considera aceasta lume nedemna si are un plan pentru suprematia ei. El… argh!!! pe dracu’! Raphael da, e destept, dar nici chiar asa si nu, chiar nu are un astfel de plan tinut ascuns sub pat. E timid si politicos, cu persoane noi; dupa ce ajungi sa-l cunosti si sa te cunoasca se inclina spre ingamfare si aroganta, dar e un baiat bun…….. Stie sa te aduca pe culmile rasului pentru ca iti descopera punctul slab si il exploateaza la maxim. Uneori, functioneaza asemenea unui scaner: incepe sa analizeze tot ce il inconjoara, de la camere, la obiecte si oameni, si apoi face mii si mii de corelatii in mintea lui.Desigur, mereu se gaseste cate unul sa il aduca cu fata pe bordura.

Ce ii uneste pe astia noi?!

Simplu. Marlboro, sarcasmul si tineretea.

Era o zi dintr-aia, gretos de calda. Marlei avea treaba in orasel la orele in care orice doctor iti spune sa stai naibii in casa.  Bine, ea inca nu stia asta.

12:54. Lumina abundenta ce se adusase de ore bune nu pare ca poate trezi Monstrul din Cearsafuri. Si probabil nici bufniturile ce se aud puternic din casa. Monstrul doarme mai linistit ca oricand… Pana cand in camera incepe sa se auda un zumzet vibrant, enervant si sacadat. Incearca sa-l ignore dar bazaitul pare mandru ca reuseste sa-l treasca si sa-l sacaie. Creatura isi baga capul sub perna si, aparent, zumzaitul inceta. Isi gasi o pozitie comoda si incerca sa isi reia firul viselor.

BzzzzBzzzzzBzzzzzzz!!!

- Baga-mi-as picioarele! Ce naiba?!… se uita buimaca prin camera, se traneste in pat si incepe sa caute cu ochii inchisi pe langa ea ceva care sa ii spuna cat e ceasul. Gaseste telefonul. Intorcandu-se pe o parte, deschide lenes clapita.  E 1!!!!!

Sare din pat si alearga spre baie. Isi arunca un tricou si niste blugi pe ea, isi ia papucii in picioare si apuca de o parte ghiozdanul, fura un sandvis s o prajitura de pe masa si o taie afara. “Pa, mama!”

Sare cate trei-patru trepte cu sandvisul in gura. Se opreste gafaind in centru. Se aseaza pe o banca si se uita la ceas.

“Curios… E si 27 si n-a ajuns. Puteam sa mai dorm sapte minute.” Incepe sa sa caute prin buzunarele de la blugi si ale ghiozdanului de 7,8 de lei. Gaseste ceva mai mult. Aparent avea mancare in ghiozdan; si jumatate de sticla de Cola. Se ridica si se indreapta spre magazin, in timp ce scoate un mar si sticla.

- Un pachet de Marlboro!

- Un pachet de Marlboro, va rog!

La acelasi magazin, cerand aceleasi tigari se afla Raphael. Se uita o clipa la el, in timp ce si el o cerceta. Avea trasaturi destul de faine. Inaltut, un inceput de barba, ochi mari si caprui deschisi, niste buze subtirele si, ce-i placu cel mai mult, un tricou galben deschis cu Bob Marley. Raphael ii cerceta ochii foarte mari de un caprui inchis si buzele, in care se infiripa un zambet. Tricoul verde, cu o frunza de canabis sub care scrie cu alb vegetarian, se asorta intr-o oarecare masura cu papucii ei verzi.

- Imi pare rau, puilor! Nu mai am decat un singur pachet de Marlboro.

Se uitara unul in ochii celuilalt si parca tot centru se goli. Parca se auzea fluieratul ala ciudat care se auzea in filmele alea western, cand seriful era provocat la duel de tipul-cel-rau.

Good day

Today wasn’t such a good day.

M-am trezit cu toane de dimineata. Am refuzat sa mananc pe motiv ca nu imi placea nimic din ce era in frigider, desi as fi avut ce sa mananc. Nu puteam sa ii spun mamei ca stomacul meu e ca un ocean peste care se arunca o furtuna. M-am ciondanit putin cu ea doar ca sa nu imi dea prea multa atentie si sa nu isi dea seama de ceva. Nu aveam inspiratia sa-i inventez la cald niste miniciuni ca sa o ghidez iar pe un drum mort.

A plecat in oras si m-a lasat… M-a lasat singura… M-a lasat singura, pe mine in toata casa asta mare. M-a lasat sa ma inec im propia-mi mizerie si sa alerg difuza printre toate gandurile mele. Podeaua e un nisip miscator iar peretii astia isi bat joc de mine. M-am dus la baie si am dat cu apa rece pe fata… am ramas intepenita pe marginea cazii o vreme, cu capul in jos, lasand picaturile sa vada in voie pe gresia rece.

Am incercat sa imi ocup timpul cu ceva; sa imi tin mainile ocupate si, in felul asta, sa creez o diversiune pentru minte. A tinut o perioada… Aveam o serie de sentimente antagonice, de frustrare, de fericire, de sictir, de ciuda … ma rog… mai multe intr-un timp relativ scurt si atunci am ajuns sa ma invart intre ele ca sa ma gasesc iar hoinarind printre ganduri. Nu vroiam sa imi amintesc. Nu vroiam sa ma gandesc. Azi.

Doar azi.

Am inchis tot ceea ce faceam.

Nu vroiam… Nu puteam sa cred ca am reusit sa aduc la viata, dupa atata timp, monstrul din stomacul meu. Monstrul care m-ar fi muscat de fiecare data cand ma gandeam la el. Nu, nu, nu!… E doar o inchipuire! Totul e doar in mintea mea putrezinda!

Mi-am cuprins stomacul intr-o strangera ferma si am inceput sa imi omor neuronii uitandu-ma la seriale de cacat, cu o actiune de cacat, cu replici/glume de cacat si cu actori de cacat!

Acum ma foiesc dintr-un colt al altul al camerei. Am multa, prea multa, energie. Parca as fi hiperactiva. Imi arunc picioarele de colo-colo si ochii mei misuna enervant de repede peste tot.

Un tauit agasant si sacadat imi acopera auzul. Ma simt relativ bine desi simt ca lipseste ceva… Ma trantesc pe canapea si, fara sa-mi dau seama, iau telefonul in mana. Si ma holbez la ecran, fara a face sau a ma gandi la orice altceva. Nu stiu cat am stat asa… Dar cand mi-am revenit mi-am dat seama ca asteptam sa ma sune.

N-a mai sunat de mult…. Vocea lui imi era tatuata in urechi. De asta mi-a fost rau. De asta am fost ciufuta. Se fac doua saptamani de cand nu l-am mai vazut si n-a mai sunat. Vocea lui… telefonul lui… convorbirile interminabile mi s-au impregnat in corp. E mai rau ca o rutina. Era doza care ma facea sa vad si sa simt lucrurile si viata in general, altfel. Mi-e dor de el. Mi-e atat de dor de el. Parca totul mi se opune. Parca pana si viata insasi ma priveaza de ce mi-e drag.

Anyway, de azi incolo voi scrie numai povesti fictive. Cate una pe zi… sper…

fara rost

Ma simt atat de tradata… desi, mai mult ca sigur ca as fi facut la fel. Uita-te la mine! Fac pe lupul moralist cand de fapt, as fi facut asta chiar sub nasul lui – exact cum a facut si el- doar ca sa imi maresc egoul si mandria. Sunt o persoana fara scrupule!

De ce atat de indignata?

A plecat intr-o mini excursie cu un prieten; desi initial era vorba sa mergem mai multi, aparent ei s-au gandit ca ar fi mai amuzant si mai tare sa mearga doar ei doi. Nu au anuntat pe nimeni; in orice caz nu pe mine. Iar scuza lor patetica? ” Hai ma, ca oricum nu te-ar fi lasat.” Mdea… si cand imi amintesc cat de nonsalant si de mi-se-rupist era cand venise ea in oras in legatura cu mine si cu tot ce se intamplase… anyway.

Da… stiu ca are ceva cu mult mai bun. Si, intr-un fel, il apreciez pentru cat de repede si fara prea mult efort a putut sa treaca peste… tot…

Da, ma inclin in fata inteligentei ei si in fata peretilor pline cu carti pe care probabil ca le-a citit; da, mai mult ca sigur aveti despre ce sa vorbiti si asa nu va prea plictisiti. Da, ma inclin in fata parului ei blond, ochilor ei albastri si tenului ei foarte alb, a frumusetii ei in general. Da, ma inclin in fata rasului ei dragalas(oarecum ciudat si lenes). Da, ma inclin in fata tuturor cuvintelor elevate si frumusele pe care le stie, tot din carti normal. Da, ma inclin in fata faptului ca (probabil) stie sa-ti gateasca altceva decat cartofi prajiti, pizza, gogosi si mazare. Da, ma inclin in fata inaltimii ei normale. Da, ma inclin in fata faptului ca stie exact ce sa spuna, cand si cum. Da, ma inclin in fata felului cum saruta. Da, ma inclin in fata manutilor alea mici care directioneaza atat de clar si suav tigara intre buzele usor intre-deschise. Da, ma inclin in fata calmului ei. Da, ma inclin in fata principiilor si ideilor moralisiste si moralizatoare despre ridicarea acestei lumi din mizerie(nu cunosc aceste idei dar pot sa pariez ca sunt marete si foarte faine).

Da, ma inclin in fata ei si a perfectiunii de care da dovada! Sper sa tii mult la ea si sa nu o pierzi; rar o sa mai gasesti o asemenea fata ca ea. Sper sa rezistati mult si sa va respectati reciproc…

Singura chestie care imi palpaie enervant pe creier, totusi, este…………..

Like… Dude!! Seriously ?!!! …

Oh, well… Enjoy and have fun!*

*And I really mean it. (:

Am incetat…

Am incetat sa te mai caut dar asta nu inseamna ca–ai plecat din gandul meu.

Am incetat sa te mai privesc dar asta nu inseamna ca ti-am sters imaginea din ochii mei.

Am incetat sa-ti mai vorbesc dar asta nu inseamna ca nu as avea ce sa-ti spun.

Am incetat sa te mai simt dar asta nu inseamna ca ti-am sters amprentele de pe trupul meu.

Am incetat sa te mai vreau dar asta nu inseamna ca trupul meu nu mai tanjeste dupa pielea ta.

Am incetat sa ma mai gandesc la tine si la mine dar asta nu inseamna ca nu mi-e dor de n o i.

Am incetat sa-mi amitesc dar asta nu inseamna ca nu as apasa oricand “repeat”.

Am incetat sa mai plang dar asta nu inseamna ca vantul nu imi mai fura cate-o lacrima.

Am incetat sa mai zbor dar asta nu inseamna ca nu mai privesc spre cer.

Am incetat sa te inlocuiesc dar te vad in toti si nu te am in niciunul.

Am incetat sa-mi sterg din minte dupa-amiezile alea in care uitam de noi in ochii ceiluilalt dar asta nu inseamna ca m-am oprit.

Am incetat sa mai dorm dar asta nu inseamna ca m-am oprit din visare.

Am incetat…

….sa ma mai gandesc

l a   t i n e

Dar asta nu inseamna…

…ca nu te vreau inapoi.